Copii nemancaciosi

„Copilul meu nu mananca. Nu mai stiu ce sa ma fac. O iau razna efectiv!” – fraza recurenta pe toate grupurile de diversificare.

La prima vedere pare grav. La o analiza mai atenta, intram in diverse categorii de copii nemancaciosi. Pentru fiecare din aceste categorii se pot propune solutii, cu mentiunea ca nu exista ceva miraculos care sa „il faca pe copil sa manance”. Dar o sugestie miraculoasa care sa le ajute pe mame sa iasa din starea de „o iau razna!”.

Categorii de copii nemancaciosi

In primul rand, trebuie clarificat faptul ca ne referim la copii care chiar nu mananca, nu la cei care mananca mai putin decat se asteapta parintii, rudele, binevoitorii si necunoscutii de la ei, dar care totusi ating minimul necesar zilnic.

Despre portiile minime necesare gasiti aici: Marimea portiei unui copil mic 1-3 ani(infografic).

Mai mult, nu uitati ca exista perioade „mofturoase” care trebuie acceptate caci fac parte din dezvoltarea fireasca a oricarui copil. Detalii gasiti aici: “Mofturile” culinare ale copilului mic (1-3 ani).

1.

Copii care refuza mancarea, sunt apatici, tristi, ba chiar par deprimati.

Situatia e permanenta, nu doar ceva ce dureaza cand copilul e indispus temporar din cauza unei boli. Sunt cazuri rare, dar este imperios necesar sa consultati un psiholog pentru a depista cauza si a lua masuri.

2.

Copii bolnavi sau in convalescenta (zilele dupa o boala).

Este normal ca unui copil care are rosu in gat, rotavirus, bolile copilariei, o simpla viroza cu temperatura sau orice alta boala minora sau majora sa ii lipseasca apetitul.

Dati-i doar ce cere / accepta, nu insistati, nu-l alergati cu lingurita prin casa caci veti fi doar un factor de stres suplimentar. Amintiti-va cata pofta de mancare aveti voi cand sunteti bolnavi!

In astfel de situatii este foarte important sa fie hidratat, deci laptele si apa se ofera la discretie. (Daca nu exista alte indicatii de la medic.)

Este la fel de normal ca si in zilele care urmeaza „vindecarii” copilul sa refuze mancare.

3.

Copiii cu eruptii dentare au uneori apetitul scazut.

Incercati sa oferiti diverse texturi: unii prefera sa roada coji de paine, altii prefera doar alimente fine (piure, iaurt) care nu trebuie mestecate.

Aplicati un produs local pentru calmarea durerii inainte cu 10 minute de a servi masa. Folositi doar produse recomandate de medic.

Ca si mai sus, nu insistati. Scopul nu este sa ii stresati suplimentar. Oferiti lapte si apa la discretie.

4.

In perioadele de salt mental se remarca o regresie.

La unii copii este o reintoarcere la lapte si un refuz total sau partial al alimentelor solide. Astfel de perioade pot sa dureze cateva zile sau cateva saptamani.

Din nou, nu insistati, dati-i doar ce are chef sa manance. Lapte si apa la discretie.

In cazul in care copilul e diversificat „clasic”, verificati daca nu doreste sa se autohraneasca si asta sa genereze refuzul sau.

Despre salturi mentale

In situatiile de la 2. la 4. tineti minte ca e doar o situatie temporara si cu siguranta copilului ii va reveni apetitul obisnuit al varstei sale.

Alte detalii despre aceste situatii gasiti si aici: Momente cand copiii refuza sa mai manance.

5.

Copii clinic sanatosi, activi si dezvoltati corect dpdv cognitiv, dar care refuza alimentele solide in orice forma le-ar fi prezentata.

Copiii din aceasta categorie sunt cei care isi aduc mamele „la disperare” in adevaratul sens al cuvantului.

Dragi mame, in primul rand va rugam sa nu va mai invinovatiti! Nu are legatura cu felul in care gatiti, cu forma de prezentare sau cu cea de servire. Nu sunteti mame rele, nu ati dat gres in ceea ce faceti. Pur si simplu aveti un copil mult mai preocupat de alte laturi ale dezvoltarii sale decat de a manca.

Ce puteti face?

  • Eliminati cauzele medicale, inclusiv anemiile, dar fara a face din asta o cruciada si a va muta pe holurile spitalelor pentru zeci de investigatii.
  • Interesati-va la ce varsta ati inceput voi (mama si tatal) sa mancati. De foarte multe ori aceasta lipsa de interes fata de solide se bazeaza pe o mostenire genetica.
  • Eliminati din stresul prepararii meselor si gatiti adecvat pentru toata familiea. Decat sa gatiti ceva special pentru copil pe care el sa il refuze, mai bine ii oferiti din mancarea familiei gatita corespunzator (fara sare, prajeli si produse „controversate” gen mezeluri, carne grasa, zahar…). Timpul castigat astfle il puteti petrece facand lucruri amuzante cu copilul.
  • Oferiti-i diferite texturi – de la piureuri la bucati. Zilnic, ca nu se stie cand are chef sa guste.
  • Oferiti-i posibilitatea sa se autohraneasca, in caz ca doreste.
  • Asezati-va impreuna cu el la masa, la ore fixe. Alegeti momente in care copilul sa nu fie obosit, stresat, suprastimulat. Eliminati jucarii, televizor si orice alti stimuli puternici din incaperea unde luati masa. Puneti-i o farfurie cu o portie mica in fata si nu insistati sa il hraniti. Mancati-va portia si acceptati decizia copilului de a manca sau nu.
  • Preparati mancaruri simple pe care sa le inteleaga. Incercati ca fiecare aliment sa fie vizibil. Puneti bucati de legume pe care sa le poata recunoaste, de pilda. Nu folositi foarte multe ingrediente, caci pe multi ii sperie o farfurie prea complexa. Less is more, cum ar spune „cercetatorii britanici”.
  • Nu folositi metode de constrangere precum refuzul laptelui (san sau lp) pentru a-l „face sa manance”. Copilul are nevoie de nutrienti si hidratare.
  • Nu oferiti „orice” (pufuleti, dulciuri…) doar ca sa aiba ceva in stomac. Scopul nu e sa aiba ceva in stomac, scopul e sa isi ia nutrienti din alimente si „orice” nu au nutrienti, doar calorii goale. 😉
  • Cumparati carti cu imagini cu alimentele, jucarii de plus etc. Cititi-le impreuna si explicati-i simplu ca are nevoie de vitamine si minerale pentru a creste mare ca mama, a ajunge la etajera de sus, a putea sa se dea pe bicicleta, a… (puneti voi aici orice il intereseaza in perioada respectiva)
  • Repetati-va zilnic ca nu aveti singurul copil din lume nemancacios, ca pur si simplu asa e el, bine ca e sanatos. Repetati-va la fiecare masa ca nu e vina voastra, ca doar pentru ca copilul nu vrea sa manance nu inseamna ca ati dat gres ca mama. Incercati sa va scuturati de presiunea societatii (rude, vecini, necunoscuti de pe strada, experti de la televizor care sunt revoltati de faptul ca al vostru copil nu mananca). Copilul si starea lui de sanatate, inclusiv cea mentala!, sunt responsabilitatea voastra, nu a lor. Eventualele probleme de nutritie nu vor fi problema lor de rezolvat.
  • Tineti minte ca greutatea copilului nu se evalueaza ochiometric. Exista niste curbe standard de crestere dupa care se evalueaza. Mai mult, se accepta variatii usoare de la curba de nastere a copilului. Doar cu medicul pediatru stabiliti daca e sau nu vreo problema acolo. Si cu curbele de crestere in fata! Despre greutatea bebelusului

In oricare din cazuri, cel mai important e sa constientizati ca nu „il facem pe copil sa manance”, ci il sprijinim in procesul de diversificare. Nu este vina noastra ca el refuza mancare si nu suntem parinti rai din acesta cauza. Pozitionarea parintilor fata de diversificare

In oricare din situatiile expuse mai sus, colaborarea cu medicul pediatru este foarte importanta. Amintiti-i sa fie empatic. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s