Autodiversificare Vs. diversificare clasica

Disclaimer: Acesta nu este un articol pro sau contra unei metode de diversificare, ci un articol care ar dori sa mai scape lumea de mituri privind diversificarea. Mai mult, nu este un articol stiintific sau medical chiar daca se bazeaza pe recomandari in vigoare.

Diversificarea bebelusului e privita cu teama chiar inca inainte de a incepe. Mai nou nu ne punem intrebari doar asupra alimentelor pe care le vom oferi, ci si asupra metodei de diversificare pe care o vom folosi. Autodiversificare (BLW = baby-led weaning) sau diversificare clasica (piureuri cu lingurita)?!

Raspunsul tine de fiecare familie in parte si dezvoltarea cognitiva si motorie a bebelusului. Dar, orice metoda ati alege, principiile sunt aceleasi in cazul copiilor sanatosi nascuti la termen. Adica tot pui de om diversificam, tot cu aceleasi alimente, tot dupa aceleasi recomandari OMS si ESPGHAN. Asta chiar daca ce se vehiculeaza pe Internet face din cele doua metode chestii complet opuse si care se bat cap in cap.

Metoda autodiversificarii nu a fost „inventata” de cineva anume, dar a fost pusa pe hartie si explicata cel mai bine in 2008 de Gil Rapley si Tracy Murkett. Gil Rapley, moasa si consultant in alaptare, a descris aceasta metoda si a pus bazele unei abordari sistematice a autodiversificarii in cadrul lucrarii sale de disertatie.

Autodiversificarea a fost initial promovata pentru copii alaptati. Se poate utiliza cu succes si la copii hraniti cu lapte praf, dar la baza a fost sustinuta pentru copiii alaptati considerandu-se ca alaptarea la cerere si miscarile de suctiune folosite de bebelus il pregatesc pentru autohranire.

Principalul conflict care apare intre cele doua „tabere” este cel legat de varsta la care se incepe diversificarea.

Majoritatea sustinatorilor autodiversificarii considera ca trebuie inceput musai dupa 6 luni, cand bebelusul sta in fund fara suport. Chiar si in cartea de capatai a autodiversificarii se vorbeste de „dupa 6 luni”.

Pe de alta parte, multe voci care sustin diversificarea clasica spun ca la 4 luni implinite ne prezentam cu lingurita in fata bebelusului si uita sa vorbeasca despre statul in fund. In plus, insista si ca ar fi vreo diferenta intre copii alaptati si cei hraniti cu lapte praf.

In primul rand trebuie mentionat ca recomandarile in vigoare spun ca diversificarea se incepe in jurul varstei de 6 luni, dar nu mai devreme de 4 luni implinite. OMS vorbeste de „at about 6 months” = „in jurul varstei de 6 luni”, dar nu exclude posibilitatea inceperii oricand dupa 4 luni. ESPGHAN spune „nu mai devreme de 17 saptamani, dar nu mai tarziu de 26”.

In ghidul OMS pentru statele europene se mai mentioneaza si ca interesul copilului pentru mancare apare in jurul varstei de 5-6 luni si ca daca bebelusul nu accepta / incepe diversificarea pana la varsta de 7 luni trebuie discutat cu pediatrul.

Asadar, raspunsul nu e alb sau negru si trebuie corelat cu alte variabile. 🙂

Statul in fund si alte semne cum ca bebelusul este pregatit

Ce spune Gil Rapley?

True signs of readiness

The most reliable way to tell whether your baby is ready for solid foods is to look for signs that coincide with the important changes within her body that will enable her to cope with them(that is, the development of her immune and digestive systems, and the growth and development of her mouth). If she can sit up with little or no support, reach out to grab things and take them to her mouth quickly and accurately, and if she is gnawing on her toys and making chewing movements, then the chances are she is ready to start exploring solid foods.

But the very best sign that a baby is ready is when she starts to put food into her mouth herself– which she can only do if she is given the opportunity.

Asadar, semnele ar fi ca sistemul digestiv e pregatit, bebelusul e capabil sa stea in fund cu minimum de suport sau chiar fara suport, e capabil sa intinda mana sa apuce obiecte si sa le duca la gura repede si cu acuratete, face miscari de masticatie. Cel mai important semn e cel cand fura din farfuria parintilor si pune mancarea in gura singura.

Atentie! Scrie negru pe alb ca bebelusul ar trebui sa stea in fund cu minimum de suport sau fara suport. Nicaieri nu se mentioneaza ca nu se poate incepe daca bebe nu sta nesustinut in fund. (Nesustinut = reuseste sa stea fara niciun fel de suport in mijlocul camerei daca e lasat atata vreme cat ar dura masa)

In diversificarea clasica se recomanda inceperea diversificarii cand bebelusul e pregatit. Adica sta in fund cu minimum de suport si e interesat de mancare. (Unii lucratori medicali „uita” sa precizeze aceste conditii sau le considera neimportante, dar ele sunt mentionate in recomandarile oficiale.)

Cat despre varsta la care sistemul digestiv este pregatit, atat OMS (2003), cat si ESPGHAN (2017) sunt de acord ca dupa 17 saptamani corpul bebelusului e capabil sa digere si altceva in afara de lapte.

Diversificarea precoce si riscuri asociate

Pe de alta parte, daca acceptam ca bebelusii sunt diferiti si se dezvolta diferit, putem ajunge la concluzia (logica, de altfel) ca autodiversificarea s-ar putea sa nu li se potriveasca tuturor. 🙂

Conform OMS anumite aptitudini necesare in autohranire survin la varste mai mari de 6 luni. Bineinteles, copiii sunt unici, aptitudinile se dezvolta in functie de salturile mentale ale copilului si tocmai de aceea vorbim de plaje temporale in dezvoltarea bebelusilor.

De pilda, conform OMS, statul in fund fara suport survine cand bebelusul invata sa se aseze singur (deci nu cand il punem noi intre perne, complet nerecomandat de altfel) si se poate intampla oricand intre 4 si 9 luni. Mai mult, tot OMS spune ca dorinta de autohranire apare cand copilul invata sa se aseze singur in fund, in jurul varstei de 8-9 luni.

Dezvoltarea psihologica a bebelusului in raport cu diversificarea

Asadar, unii bebelusi pot indeplini conditiile mai devreme, altii mai tarziu. De aici incolo este decizia medicului si a parintilor daca ignora dorinta copilului de a manca pentru ca nu poate duce singur la gura sau daca asteapta ca bebelusul sa se aseze singur in fund chiar daca asta inseamna sa inceapa dupa 7 luni.

„Problemele” parintilor survin mai ales cand au un bebelus precoce care da semne ca ar vrea sa manance inainte sau unul care la 7 luni nu sta in fund fara suport.

milestones-oms

Lipsa dintilor este un alt argument contra autodiversificarii. De fapt este un contraargument si in diversificarea clasica cand vine vorba de a oferi bebelusului mancare de o consistenta adaptata varstei sale.

In mod eronat se crede ca un bebelus are nevoie de dinti pentru a consuma alimente moi (legume fierte, fructe moi, carne bine fiarta, branzeturi…). De fapt bebelusii mesteca cu gingiile si lipsa dintilor nu reprezinta un motiv intemeiat pentru a intarzia familiarizarea lor cu finger food sau bucati pe care sa le gestioneze singuri. Daca luam in considerare recomandarile ESPGHAN care spun ca un bebe de 10 luni ar trebui sa manance bucati si ca unii bebelusi au primii dinti la +/- un an, devine clar ca nu putem astepta dupa ei.

Riscul de inec

Multi parinti considera ca autodiversificare este periculoasa pentru ca a-i permite bebelusului sa ia in mana si sa se descurce cu bucati de mancare creste riscul de inec.

In primul rand trebuie spus ca e o mare diferenta intre gag si inec. Detalii gasiti aici: Gag vs inec.

Apoi, si piureurile prezinta risc de inec, mai ales daca bebe nu este pozitionat corect in timpul mesei si nu reuseste sa isi sutina bine trunchiul si capul pentru a gestiona o astfel de situatie. Mai mult, poate fi chiar mai periculos pentru un bebe sa aspire ceva semi-lichid decat sa ii ramana o bucata solida pe caile respiratorii. Cea din urma poate fi eliminata destul de usor cu manevre specifice. (Tocmai din cauza riscului de aspirare nu se recomanda hranitul bebelusilor cu cereale sau biscuiti amestecate cu lapte in biberon.)

Tabele si tabelase

Multi parinti inca mai cred ca diversificarea clasica inseamna a introduce alimentele dupa un tabel, pe varste. Si mesele la intervale regulate. Ca altfel facem rau stomacului copilului care nu e capabil sa digere etc.

Numai ca OMS, ESPGHAN si Ministerul Sanatatii din Romania precizeaza ca, pentru un copil sanatos nascut la termen, tabelele de diversificare nu au valoare medicala. Mai mult, doar il pun pe bebelus la o „dieta”, lipsindu-l de nutrienti atat de necesari in dezvoltarea sa in primul an de viata.

Asadar, atat in diversificarea clasica, cat si in autodiversificare, nu exista o ordine de introducere a alimentelor sau a meselor. Ba chiar se pot oferi mai multe mese in paralel si nu trebuie respectata nicio regula de 3 zile. (Pentru copii sanatosi fara contraindicatii medicale!)

(Dez)Ordinea introducerii alimentelor si a meselor

Mizeria si dorinta de explorare a copilului

Orice metoda de diversificare am alege, trebuie sa intelegem ca diversificarea este o perioada in care copilul intra in contact cu alimente, gusturi si texturi noi. Scopul diversificarii e ca acesta sa invete sa asocieze gusturile cu imaginea alimentului, sa inteleaga ce e foamea, satietatea, setea.

Copilul invata prin imitatie si joc. Asadar este normal ca un bebelus sa vrea sa isi bage mâinile in mâncare. Si aceasta dorinta apare fie ca este autodiversificat sau hrănit cu piureuri.

Diversificarea nu este tocmai o perioada „curata” in viata copilului si a casei in general, dar „daunele” pot fi limitate daca puneti o musama sub scaunul de masa, nu utilizati fete de masa textile si folositi aceleasi haine pentru ora mesei.

Si tot in aceasta perioada puteti sa incepeti sa-l invatati pe bebe „bunele maniere”. Daca ii repetati si ii aratati ca mancarea sta in farfurie sau pe tavita, in cateva luni va pricepe. Iar la un an si jumatate veti avea un toddler care nu mai face (atata) mizerie cand mananca.

Mizeria este buna pentru dezvoltarea lor cognitiva. Bineinteles, mizeria in anumite limite. Si limitele se stabilesc in functie de familie. Dar diversificarea fara pic de mizerie inseamna si diversificare fara amuzament si s-ar putea sa nu functioneze. 😉

Controlul copilului asupra a ce si cat mananca, masa in familie

De multe ori cand se compara cele doua stiluri de diversificare se scoate in fata faptul ca un copil hranit de parinte nu are niciun control asupra a ce si cat mananca. Mai mult, se considera ca autodiversificarea elimina posibilitatea de a pacali in vreun fel copilul.

Daca pornim de la premisa ca dorintele bebelusului trebuie respecatate si ca acesta stie cand nu mai doreste sa manance, nu e nicio diferenta intre cele doua stiluri de diversificare. Pur si simplu cand semnele sunt clare ca acesta nu mai vrea sa manance ne oprim. Nu incercam nici tableta, desene animate, avioane, nimic.

Bineinteles ca orice metoda de diversificare am alege dorinta noastra e ca bebelusul sa manance cat consideram noi necesar. Doar ca, de obicei, bebelusul mananca cat are el nevoie, nu cat vrem noi. Nu trebuie sa uitam ca bebelusul trebuie lasat sa controleze aceste aspecte pentru a invata ce este foamea si senzatia de satietate. Noi suntem acolo sa il ghidam, nu sa il fortam.

In privinta a ceea ce mananca bebelusul, in mod normal, pentru a facilita procesul de diversificare, se recomanda sa mancam impreuna si aceleasi alimente. Adica chiar si in cazul diversificarii clasice ideal este ca parintele sa manance impreuna cu bebelusul si sa ofere exemplul personal.

Intr-adevar, in cazul oferirii de piureuri combinate, bebelusul nu poate distinge care sunt alimentele care il compun si o sa-i fie mai greu sa asocieze gustul cu forma. Dar daca mama mananca acelasi lucru, dar fara a fi facut piure, poate fi exemplificat destul de bine.

Cat despre mancatul impreuna, trebuie sa intelegem ca nu ii putem cere bebelusului sa faca ceva atata vreme cat noi nu oferim exemplul personal. Chiar daca va accepta in primele luni, pe masura ce va creste va imita ce vede la parinti. Adica daca noi mancam dezorganizat, oriunde in casa numai la masa nu si consumam alimente „rele”, copilul va ajunge sa ne imite indiferent cat broccoli a acceptat sa manance la 6 luni asezat frumos in scaunul de masa.

Riscuri, limitari

Trebuie spus ca nu s-au facut inca cercetari medicale comparative intre copii autodiversificati si copii diversificati clasic.

In functie de abordarea parintilor, fiecare din cele doua metode poate avea puncte forte si puncte slabe.

Intr-un articol referitor la diversificare publicat in Jurnalul Italian de Pediatrie, un grup de pediatrii italieni au identificat cateva riscuri asociate cu autodiversificarea:

  • poate duce la anemie – in general se ofera doar fructe si legume care sunt usor gestionabile, iar aceste alimente nu sunt o sursa buna de fier
  • consum ridicat de sare
  • aport nutritional / energetic scazut
  • risc crescut de inec

Pe de alta parte, diversificarea clasica facuta dupa tabele restrictive prezinta acelasi risc de anemie deoarece carnea este introdusa cu intarziere si limitata la anumite varietati. Idem pentru aportul nutritional / energetic: introducerea cu intarziere a anumitor legume, a albusului, pestelui, pastelor duce la o alimentatie insuficient diversificata si un aport insuficient de nutrienti.

In ceea ce priveste varsta, faptul ca autodiversificarea se incepe in general dupa 6 luni poate contribui la aparitia anemiei. Dar acest lucru poate fi reglat din alimentatie oferind de la bun inceput carne rosie, de pilda.

Concluziile noastre

Indiferent de metoda aleasa, respectul pentru nevoile bebelusului trebuie sa primeze. Acesta are dreptul sa refuze anumite alimente, sa manance cat crede de cuviinta si sa experimenteze.

Gusturile sale sunt diferite de ale noastre. Datoria noastra e sa ii propunem o alimentatie variata inca de la bun inceput si sa il sprijinim in diversificare, nu sa ii impunem propriile preferinte.

Consistenta si forma de prezentare a hranei trebuie sa fie adaptata dorintei si dezvoltarii copilului. (Sunt copii care in jururl varstei de 6 luni nici macar nu doresc sa fie hraniti si sa manance piureuri si, oricat de teama le-ar fi parintilor, trebuie sa li se ofere mancare pe gustul lor. Si sunt copii care nici la 7-8 luni nu vor sa se atinga de mancare si sa bage singuri in gura. Si acestia trebuie „ascultati”.)

Bebelusul trebuie lasat sa manance cat considera indiferent de metoda.

Ideal mesele se iau impreuna si se serveste acelasi fel, gatit adaptat (fara sare si prajeli) si cu continut potrivit varstei copilului. Scopul diversificarii este ca acesta sa fie capabil in jurul varstei de un an sa consume aceeasi mancare (sanatoasa) ca si restul familiei.

Principala diferenta intre cele doua metode tine de forma de prezentare a alimentelor si gradul de interventie / suport al parintelui in procesul de hranire.

Metoda de diversificare se alege in functie de copil, dinamica familiei si sfatul medicului.

Un bebelus sanatos, nascut la termen, trebuie sa fie pregatit pentru inceperea diversificarii.

Acordul pediatrului primeaza.

*Sursa foto: Kindercare Pediatrics

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s