Pozitionarea parintilor fata de diversificare

Cand parintii incep sa se gandeasca la diversificare automat pozitia lor e de a lua toate deciziile.

Mama decide cand se incepe, de cele mai multe ori nici nu isi pune problema ce parere are bebelusul, mama decide cum, la ce ora si cu ce. Si exprimarea este „trebuie sa hranesc bebelusul”. Mai mult, mancarea bebelusului e ceva aparte, ce au adultii in farfurie nu e potrivit pentru un copil atat de mic. Si bebelusul trebuie sa manance x grame, ca asa scrie la carte.

Pe termen mediu si lung aceasta atitudine dauneaza relatiei pe care copilul o va avea cu mancarea. De foarte multe ori copilul nu va (mai) manca la un moment dat sau va accepta doar chestii „nesanatoase” si pacalit cu desene animate sau joculete pe tableta. Va ajunge la 3 ani putin capabil sa se hraneasca singur si refuzand majoritatea alimentelor.

Atitudinea descrisa mai sus dauneaza si relatiei parinte – copil. Parintele sfarseste prin a incerca sa-l faca pe copil sa manance cu orice pret, vor aparea nervi si inversunare de ambele parti. Tipete, tantrumuri, pedepse. O relatie tensionata care va sfarsi prin ridicatul din umeri al parintelui cand isi vede odorul cu o punga de chipsuri in mana „bine ca macar mananca si asta!”.

Ce am putea face sa nu ajungem aici? In primul rand sa ne schimbam atitudinea fata de copil si diversificare, sa incepem educatia cu noi insine.

Ar fi bine sa nu pornim cu idei preconcepute apropo de varsta la care se va incepe diversificarea. Sa ne informam de la ce varsta se poate incepe si dupa 17s sa incepem sa privim semnele transmise de copilul nostru. Si sa-i oferim sansa sa decida singur cand vrea sa manance. Il tinem aproape cand mancam, avem mare grija ce ne punem in farfurie si daca vrea sa „fure” din legumele noastre, ii dam aceasta posibilitate si vedem cum se comporta.

A-i lasa copilului posibilitatea sa decida inseamna ca nu ne prezentam la 17s cu lingurita cu piure in fata gurii sale neinteresate, ca nu ii ascundem cereale in biberonul cu lapte si ca ii acceptam curiozitatea daca vrea sa manance inainte de 6l.

Copilul nu trebuie hranit (adica noi suntem pe pozitia de superioritate din care ii bagam lui in gura ce mancare vrem). Dar copilul trebuie ajutat sa se hraneasca. Noi suntem partenerul copilului, indrumatorul sau in stabilirea relatiei cu mancarea, nu seful de care trebuie sa asculte fara drept de apel.

Bineinteles ca un copil care vrea sa manance la 4,5l nu o sa fie pregatit sa se autohraneasca. De multe ori nici un copil de 6l nu isi coordoneaza miscarile foarte bine si tot trebuie ajutat. Dar asta nu ar trebui sa ne impiedice sa mancam impreuna (cu putin efort, chiar reuseste si parintele sa manance in acelasi timp), sa ii oferim si posibilitatea de a explora bucati din aceleasi legume pe care le are in piure.

Dorinta copilului trebuie respectata. Cand nu (mai) vrea sa manance, nu ar trebui sa insistam. Au zile si zile, exact ca orice adult. Se poate chiar sa nu le placa mancarea. Sau se poate sa nu le fie foame.

Nu incercati sa-i pacaliti cu desene animate sau jocuri pe telefon. Este ca si cum le-ati spune ca ei habar nu au de ce simt, ca nu stiu ca nu le mai e foame, ca voi stiti mai bine si ca nu-i cazul sa inteleaga ce fac, doar sa manance mecanic. Pe termen lung, copilul o sa ajunga sa manance mult mai mult decat are nevoie efectiv (pana pocneste, ca sa ne exprimam cu putin umor) si uite asa se instaleaza predispozitia pentru probleme de greutate.

Nu putem sa-i cerem copilului sa manance legume fierte in timp ce noi mancam in fata lui mititei si tort cu ciocolata. Normal ca va fi curios, va dori sa incerce si refuzul nostru va da nastere la frustrari. Mancatul sanatos se invata prin puterea exemplului si este important ca parintele sa adopte exact acelasi tip de comportament pe care vor sa-l vada la copii.

Un orar de masa ajuta la formarea unui ritm si a unor obiceiuri pe termen lung. Chiar daca in mod normal parintii mananca dezorganizat, poate e momentul sa schimbe ceva. Nu ii puteti cere copilului sa manance asezat la masa sau sa nu insiruie mancarea prin toata casa atata vreme cat voi mancati „la botul calului” sau pe canapea la televizor.

Idem si cu rontaitul intre mese. Cu cat rontaie mai multe lucruri intre mese, cu atat o sa manance mai putin la masa.

Respectati-va copilul si cand luati masa dati telefonul / tableta la o parte. Opriti televizorul si concentrati-va pe momentul placut pe care urmeaza sa-l petreceti impreuna. Discutati (oricat de bebeluseasca ar fi conversatia), bucurati-va de ce mancati si lasati tehnica sa se odihneasca. Altfel, in curand bebelusul va solicita si el un telefon sau o tableta ca sa-i tina companie la masa.

Ecranele pornite nu prea au ce cauta in viata bebelusilor, exista numeroase studii medicale care arata de ce le fac rau.

Cat mananca bebelusul e iar subiect de frustrare. Unii mananca mai mult, altii mai putin. Daca e sanatos, vioi si se dezvolta normal, cantitatea nu ar trebui sa fie motiv de ingrijorare. Deci nici insistentele noastre nu-si au locul.

O alta decizie care trebuie lasata la latitudinea bebelusului e momentul in care vrea sa se autohraneasca. Daca da semne ca vrea sa manance singur, infranati-va fricile si oferiti-i posibilitatea. Daca nu vrea piureuri, dati-i bucatele. Tocmai de aceea e bine sa le aiba pe masa in farfuria voastra. Ca sa le vada si sa inteleaga ca exista si ca le poate testa.

Asadar, sa recapitulam! Cum ar trebui sa diversificam corect astfel incat sa respectam si bebelusul?

  • Il lasam sa decida momentul cand vrea sa inceapa diversificarea. (Daca nu exista alte indicatii medicale, bineinteles.)
  • Il ajutam sa manance, il sprijinim, nu ne pozitionam in fata lui ca adultul care stie mai bine.
  • Mancam impreuna, acelasi lucru. Nu se intampla nimic daca o perioada mancati nesarat. Ba din contra. 😉
  • Ne scoatem din cap ideea de a-l face sa manance cat vrem noi si de a-l pacali. Mergem in ritmul sau.
  • Intelegem ca nu putem sa ii cerem sa manance sanatos atata vreme cat nu ii oferim exemplul personal.
  • Ii respectam dorintele in general. 🙂

De multe ori diversificarea cu succes a bebelusului necesita o schimbare majora in modul de a gandi al parintilor. Incepeti pregatirea psihologica inca de la nasterea lui. 🙂

Sursa foto: www.dreamstime.com

 

Anunțuri

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s